Îngera fără nume

Între oasele voastre

2012-01-28T03:55:00.000+02:00

M-am rătăcit printre cârlionți, plete și farmece de tot felul: umor și râs haotic, mâini frumoase, fine, aspre, voci care-mi rămân în minte, blândețe, mârlănie, atenție prea multă, uneori indiferență și iubire... Uneori prea multă iubire.

M-am pierdut în poezie și muzică, pictură și fotografie. Și m-aș mai pierde încă...

Și mă arăt așa cum sunt, de fiecare dată. Sinceră, naivă, Eu. Fără să-mi pese, fără să mă gândesc că oricare dintre voi m-ar putea judeca și ar putea să mă numească „încă o alta”.
L-am întrebat cândva care dintre femei a contat pentru El. Răspunsul a venit prea simplu: „Toate!”. M-a înfuriat, nu am înțeles... Acum înțeleg pentru că și voi ați contat, Fiecare.
Și mi-ați construit fericirea... de moment sau statornică. Am visat, apoi am lăcătuit vise. Am sperat, apoi m-am întors la realitate, dar cel mai important, am devenit conștientă de cine sunt.

Și trebuie să recunosc...
Între oasele voastre m-am născut.

un nume în buzunarul de la spate

2012-01-16T12:29:00.000+02:00

mă ademeneşti ca pe-o virgină prima dată
cu poveşti defecte
naivă
le îndes în sticla de bere
şi te prefac într-o iubire de weekend
eşti ca orice alt nenorocit
te crezi dumnezeu pentru că ai una
împrăştiată în toate femeile

mai bine spune-mi despre buze şi lacăte
să te adun din greşeli a doua zi
să mă găsesc în fiecare os de evă amăgită
iar tu să mă rătăceşti
printre poveştile tale updatate sâmbăta

repetă-mă

2012-01-16T12:16:00.002+02:00

mi-am uitat fluturii în stomacul tău
mi-ai dat la schimb un tricou
şi mi-ai spus să nu-ţi scriu versuri

cu lumina stinsă ne-am adunat în ape
înşelătoare calde curgătoare
ca împăcarea după o despărţire
însetându-ne de noi

te hrănesc cu vocale
îmi imprim dorurile în carnea ta
adânc
să nu mă uiţi
să mă trăieşti zi de zi
repetându-mă în tine
după ce pleci

cearşafurile te mai păstrează
şi mă încolăcesc sufocându-mă
cum gura ta mă sufocă marţea

noi
şi schimbul de fluturi nătângi
într-o continuă trăire
într-o continuă zbatere
între a fost este şi viitor

din valiză (poem cu păcate II)

2012-01-16T03:03:00.000+02:00

fumez versete din biblie
și număr câte inimi am colecționat
în valiza de păcate
zâmbesc
ai luat resturile de oase din mine
să mă vindec în carnea altora
să pot mesteca iubirea ca pe un orbit
acum altul se adapă din mine
ca dintr-o curgere de voluptate
și-mi desenează alte contururi
în nopțile de marți și duminică
tu rămâi rătăcit
printre absint tequila și bere
părăsindu-mi patul pentru 20 de bani
și-un pod de fier
îmi ascund visele în tricoul lui
și mă trezesc fericită
poveștile se cuibăresc în cafele
și în ferestre de messenger
am greșit din nou
dar e destul loc în valiză

nopți cu un golan

2011-12-14T16:33:00.000+02:00

mi-a turnat berea pe gât
ca un dealer care-ți flutură marfa pe sub nas
dragostea trișează imediat ce întorci spatele
ce libertate trebuie să reinventez
să te umplu de mine
tu cauți constelații pe trupul meu cald
când din vene noaptea țâșnește
trezești nebunii
cu poftă
se naște o înfrângere
pentru că ești fantastic ca un vis
dar în subsolul ăla blestemat
care-mi adună toate decepțiile
tu mă uiți în sticle ca și celălalt
și strângi umbre mari în mână
există o noapte când nu vor mai fi
și nu voi mai veni să te beau

steliana

2011-12-05T21:24:00.000+02:00

ești fata coborâtă din stele
cu fericire pe buze și dulce în ambalaj de bere
îmi spui despre ce a fost rău când eu fumez prea mult
chiar dacă numai bine caut mă înveți
de când ți-ai adunat pe gene frumusețea
din suferințe
ca rătăcitele să găsească drumul
prin ceață
să adun lacrimile în borcane și să le sparg în trecut
fericită fii printre stele
drumurile s-au bătut în scânduri
să dăruiești din suflet soare
în vindecare ne vei pierde
cu bucuria

spovedanie (poem cu păcate)

2011-11-28T15:43:00.002+02:00

ți-ai tatuat mâinile pe țâțele mele
să nu mai știe nici unul să le cânte
să te urăsc în oase
când te găsesc mustind ca un cancer
mă pui să învăț dintr-un an de chinuri
pe care l-am ascuns între scânduri și praf
și în buzunarele bărbaților cu fericiri
ți-ai făcut cuib în mine
tu și toată tristețea

cum să mă vindec de păcate
când îmi umbla prin vene
când blestemat e pământul din care te-am scos
prima oară
și-n care te-am băgat de atâtea ori
tu nu mori
sau învii de fiecare dată când îmi scurg durerea
mai puternic și mai veninos
ca șarpele în eden

și trădarea asta
mi-e ca o soră falsă
mă ademenește mai ceva ca un diavol cu ochi de jasp
când dulce pare mărul
e doar o gutuie
ce-mi seacă gura de orice dorință
și sufletul de viață

doar mama mă înțelege
ca un dumnezeu bun și iertător
și-mi amintește de îngeri
și de cea care am fost înainte de păcat
mă ține în brațe telepatic
și-mi șterge tristețea de pe chip

mă spăl din nou de tine
și mă spovedesc vouă
ești cea mai mare greșeală a vieții mele
mă iertați?

raisza

2011-11-24T00:44:00.000+02:00

odată am întâlnit un înger
m-a rugat să-l ajut
să-și care aripile în bagaje
ca un melc
din lume în lume
știa să picteze ochi în suflete
și mi-a promis că mă învață
să tricotez amintiri
gândurile mi-au rămas înnodate în părul ei
cu fiecare ninsoare de dimineață și de noapte
și îi spun rugăciuni la telefon
ca păcătoasele fantezii la linia fierbinte
diminețile în noiembrie
ning îngeri cu bagaje
roagă-te
și ține-ți inima deschisă
ai să-i vezi și tu

maria

2011-11-24T00:35:00.000+02:00

azi sfânta e tristă
privește nedumerită păcătoșii
care dau de mâncare îngerilor rugăciuni
nu mai are sânge cald
nici drumul nu-l mai știe
de când cerul stă mototolit în gunoi
e frumoasă
fluviul ăla o înfășoară
o transformă în nimfă și drac
oare e defectă
oare sângele-i nu se dezgheață-n stele
azi sfânta e tristă
a văzut un înger îmbrăcat în negru

renunţare

2011-11-10T14:58:00.000+02:00

m-am oprit
vreme
trecea numai prin sticle goale

cuvinte
tot mai multe

dimineţile
culegeai lumina de jos

zici să nu fumez
ce ştii
doar aşa înţeleg ceaţa

între scânduri (ai rămas)

aruncat muz la gunoi
caut altul nou

ultimul poem de tavernă

2011-11-06T18:39:00.000+02:00

mă dezbrac de tine
când șerpii adună ispite
într-o toamnă amară
nu ești dumnezeu pentru mine
nici n-ai să fii
ți-am lipit de prea multe ori coastele
când ți le-ai rupt în femei
am cunoscut-o chiar pe aceea
care și-a uitat coasta în tine
și pentru care mărul nu e stricat
nu voi fi niciodată evă
căci mă sperii ca de un străin
când te recunosc
deși am 23 de motive
să te arunc la gunoi cu cerul
te las să bați cuie în scânduri
până durerea se face nai
cuvinte se sting pe rând
să mă anunțe
sfârșitul mâinilor jertfă pe mese

în loc de adio

2011-11-01T16:17:00.002+02:00

te părăsesc într-un wc infect
cu târâturile care adună nenorociri în gură
am aflat unde ţi-e locul
când am tras apa după fericire
pe facebook iubirea pare altfel
dar în viaţa reală târfele se fură una pe alta
e un joc tâmpit de-a râsu - plânsu

trăiesc într-o bucătărie pătrată
joc şah cu durerea
din când în când fumez un cui
pereţii plâng cerul de hârtie din gunoi
iar nopţile cu ozn au rămas într-o sticlă de vin
şi-un pall mall

rămân rebela cu aripi
care adună întrebări în oase
când ochii văd târâturi şi sfinte
răpite de ozn

am tras apa după fericire

usca-ți-s-ar limbotele pe migdale!

2011-10-22T15:47:00.000+03:00

știi că ești doar un curvar nenorocit?!

ai ridicat fiecare cârpă și ai gustat din migdală

știi că are gust diferit

depinde de cracă sau craci

nu minți!

niciuna nu ți-a făcut rău

le-ai îndesat pe toate în colecția din pantaloni

prietene ți-ai făcut pe fiecare bucățică de lemn

numai să-ți frece moralul bleg

când sfintele pleacă fără a te fi binecuvântat...

la câte colțuri și în câte paturi

ți-ai lăsat nenorocirea?

pun pariu că ți-ai făcut hărți...

să nu te pierzi printre migdali

ești doar un curvar nenorocit

ce va rămâne cu gustul pe buze

când crăcile se vor usca de timp!

poem de tavernă IV

2011-10-21T16:06:00.001+03:00

Seară de octombrie cu fum
taximetriștii agață femei ca pe prostituate
să se vândă pe-o cremă de zahăr ars.
Mă plimb în tramvaie
spre subsolul care mă cântă
să te găsesc agățând de umeri
o străină pe trupul căreia
unei primăveri i s-a făcut
Se aprind focuri pe mese
iar ochelarii privesc fără ochi
când avioane planează
unde altădată lăsai resturi
tu zâmbești fără să știi
că animale de pradă sunt peste tot
Scândurile ne construiesc sicrie curând
să odihnim un an de zbucium
Am obosit să-mi trag la sorți sufletul
din aceeași căciulă ponosită
Rămân doar voci și portocale
să amintească ce am început
fără sfârșit.

sticle și o sfântă

2011-10-13T22:48:00.001+03:00

sunt fata cu fluturi
care aprinde focul
și se ascunde în sticle goale
când ne desparte o sfântă
cauți umezeală
când ești singur ca un vierme
și mă trezești cu pilde
să-mi schimb gândurile
ca pe șoșete
nu mai pot fi
cea care îți vindecă durerea
când zgarda te strânge
am stat prea mult închisă
între oasele tale
încât am uitat să fiu
sunt fata cu îngeri
care-ți aprinde viața
și se arată după sticle goale
atunci când sfânta nu mai găsește
drumul.

Tu nu știi?

2011-09-27T20:55:00.001+03:00

ești un obiect neidentificat
căzut în lumea dintre scânduri
iar femeia cu sângele cald
ce o porți ca pe-o zgardă de om
nu știe că cerul încape într-un tricou
te amăgești cu numele unei fete cuminți
care te plimbă prin subsoluri
când tu agăți resturi de tavan
legându-mi nebunia de a ta
sub pământ ne clădim din sticle case
transformând buze în pahare
pe care nu reușim să le umplem
iar mintea ta modelează paturi
să-mi odihnesc întrebările
la care tu ești răspunsul
te desparți de mine ca-ntr-o piață
în care îți plătești drumul cu fum
Te-am identificat!

poem de tavernă III

2011-09-23T00:35:00.002+03:00

fumez mult şi...
te văd în toate...
eşti la colţul pădurii
privindu-mi mersul din guri în guri
îmi zâmbeşti cu fericire şi amar
şi te muţi pe coarde
cântând sub felinar.
îmi spui că mă pot îmbăta şi cu lămâie
atât timp cât am grijă de mine
dar eu sunt evadată
din realitate
şi rămâi...
îmi păzeşti traista
cu fericiri nestinse.
dar în liane te încâlceşti din nou
şi uiţi de mine pe drum
eu te păstrez în inimă şi-n toate
sub felinare şi în alte zile
ştiind că apa te va aduce mereu la mine.

Ironic

2011-08-25T14:21:00.000+03:00

Soarbe-mă până la ultima răsuflare
pe care o găseşti în morgane
Eu sunt în toate
Cheamă-mă când apar în oglindă

spălându-mă de celelalte priviri
să mi te dai pe buze mincinoase
şi să mă legi
poate nebunia mea se stinge
dacă se zbate îndeajuns în lanţuri.

Spune-mi
cât de fraieri putem fi
să ne calculăm vina în sărutări?
Doar noi... destul!
Ironic, nu? Vorbim...

Poem de tavernă II

2011-08-25T14:05:00.001+03:00

unde te-am iubit
s-a făcut lumină
azi
când te zăresc numai printre spânzurători
tu te alini încolăcit de liane
iar glasurile se risipesc
ca fumul în care te dezlegi în inimă
sorbi din nu-mi dau seama ce
şi nu mai eşti
deşi continui să fii
cred că sunt fericită
în cântecele de dor care răsună
în fiecare nebună păgână
ce-ţi dansează pe retină
m-ai recunoscut doar pe coarde
ce s-au rupt
sub plânsete nerostite
rămâi al ei, te rog
şi cântă-i ce nu mi-ai găsit mie
Iubească-te

uscat ca o despărţire!

Să-ți spun despre cea mai frumoasă zi...

2011-08-12T15:19:00.001+03:00

File din jurnalul unei extraterestre

Cea mai frumoasă dimineață a fost când m-ai luat de mână și mi-ai spus: „Hai să mergem!”. Eram fericită și nu puteam să realizez ce mi se întâmplă. Te-am întrebat contrariată unde, iar răspunsul a venit la fel ca și invitația: „Nu știu, oriunde, altundeva!”. Nu-mi încăpeam în piele de atâtea emoții adunate și încercam să memorez cât mai multe detalii să te pot păstra lângă mine chiar și în cazul în care ai fi fugit.

Am ieșit afară... încă năuci de atâta noapte și era lumină. Și ningea... atât de timid și atât de frumos. Mi-ai vorbit despre nimicuri, dar mă țineai de mână. Nu-ți poți închipui ce poate fi în inima unei îndrăgostite atunci când cel pe care îl iubește în toate felurile posibile o ține de mână ferm, dar tandru... Mi-era frig și poate și ție îți era, așa că ți-am băgat mâna în buzunarul paltonului. Deși era strâmt, am încăput, amândoi. De parcă buzunarul era croit exact pe măsura mâinilor noastre, pentru palmele noastre căuș.

Aș fi mers oriunde cu tine și-mi doream ca drumul să nu se mai termine. Nici ziua, nici noaptea, nici ninsoarea...

Am urcat scările spre locul unde e mereu noapte. Vroiai un suc sau poate o cafea... Eu te vroiam doar pe tine. Nimic altceva nu-mi trebuia. Și m-am bucurat că în dimineața aceea noaptea se terminase chiar și în locul unde e veșnică.

Te vroiam în lumină... Și am ieșit afară din nou... Și frigul m-a zgribulit și m-a trezit. Nu visasem. Încă mă țineai de mână, erai lângă mine.

Ne-am continuat drumul discutând nimicuri, râzând la vitrine, tu făcând glume pe seama papucilor mei albaștri, eu vorbind despre extratereștri.

Și ne-am oprit la o cafea... acolo unde toate zilele încep, acolo unde amintirile se adună...

Nu știu dacă ai băgat de seamă, dar iubirea asta s-a consumat doar între scânduri.

Te trezeai treptat și te speriai tot mai mult... Încercam să ignor și să nu mă sperii și eu. Încă eram fericită! Și mi-ai vorbit despre un nene pe care mi-am dorit din tot sufletul să îl bat. Te rănise... în vorbe, dar te rănise.

Dragul meu, strânge în suflet doar cuvintele acelor oameni care te ajută să crești, să urci mai sus. Suntem atâția care te apreciem și te susținem, iar un nemulțumit nu poate fi decât un lucru bun. Ce faci tu e ceva nou și stârnește un soi de controversă, iar prin asta vei rămâne în memoria celor care te ascultă.

Nu știu cât am reușit să te încurajez sau să te alin, dar îmi doream să știi că pentru cineva tu ești totul și restul ar fi trebuit să nu conteze.

De data asta, te-am chemat eu. Vroiam să mai rup o bucățică din tine pe care să o ascund undeva adânc și pe care să o regăsesc în momente ca acestea, când stau și îți scriu. Și am reușit. Dar nu mi-a fost ușor, pentru că tu mă vrei, dar numai în negații.

Cea mai frumoasă dimineață a fost când am putut să te privesc cum dormi. Atât de real, atât de tu... agitat, frumos, copil, fricos, nehotărât, ciudat... și aș putea continua. Nu știu cât contau lucrurile astea pe care le găseam și le observam fascinată în tine, pe cât conta că atunci, dimineața, erai al meu, numai al meu. Am încercat și eu să dorm, dar eram prea emoționată. M-am întors pe toate părțile... Și tu erai tot acolo, iar eu eram cea mai fericită.

Știi? La un moment dat mă dezlipisem de tine de frică să nu-ți tulbur somnul, dar tu... m-ai căutat cu mâna, m-ai cuprins și m-ai lipit de tine. Am tresărit înfiorată și am zâmbit.

Nu avem nimic împreună, decât o iubire, pe care nu pot și nu vreau sa o numesc altfel, consumată în nopți năucite de beție. De aceea mi-am dorit să memorez cât mai bine acea dimineață, ziua aceea...

M-ai amăgit atunci spunându-mi că nu va fi ultima. Știi? Eu încă mai aștept... J

Apoi te-ai trezit buimac, în pat străin, eu toată un zâmbet, dar în același timp timorată. Mi-era teamă că te vei ridica și vei pleca. Dar nu. Ai rămas, din nou. Parcă dinadins ai făcut în așa fel încât să-mi oferi cea mai frumoasă amintire. E ciudat, nu-i așa? Cu cât de puțin poți mulțumi o femeie...

Și am fost doi copii plini de temeri și întrebări..., dar ne-am jucat, am râs, am vorbit, am căutat soluții și răspunsuri, apoi am fugit de ele... Mi-ai dat dreptate! Nici acum nu știu în ce privință, dar inima îmi crește doar la gândul că mi-ai dat dreptate. Și iar ne-am jucat și m-ai sâcâit de-mi venea să te bat! Sunt sigură că și acum știi că nu suport să mi se atingă nasul.

„Tu ce vrei?”

„Vreau ceva, așa cum este... Frumos...”

Nu știu dacă am reușit să am ceva frumos, în schimb, am o dimineață, aproape o zi, în care tu ai fost al meu, iar cel mai important, te-am simțit al meu.

O păstrez în suflet, în mine ca pe cea mai frumoasă amintire, dimineață unică printre nopți. Și nu pot decât să sper că ceea ce ai simțit atunci se va împlini și nu va fi ultima.

... fraiere!

Semnez: Un Ozenel

DA

2011-08-09T14:19:00.000+03:00

Noaptea ne cheama din timp in timp
sa ne consumam nebunia.
Asa ca, saruta-ma sub perdele de dans
in vazul tuturor, ca mai apoi
sa nu ma recunosti la lumina zilei.
Numai tu ma poti iubi
in palme, regrete si greseli...
cum nimeni n-a stiut
cum nimeni nu va sti.

Cand iubirea doarme lovita
ademeneste-ma pe scari, spre rasarit
iar de nu vin, cheama-ma in dimineti tarzii
in parcuri de uriasi
ca totul sa se termine in afirmatii neintelese
Da
...
!?

Nebuna asta

2011-08-09T14:14:00.000+03:00

Nu mai sunt demult o fecioara nebuna
m-au mestecat caii de noapte
iar resturile mi le-au aruncat in lumina.

Nu vreau sa mai fiu o fecioara nebuna
trupul meu nu poate hrani toti flamanzii lumii
nici macar pe cei mai nenorociti nu-i satura.

Nu sunt fecioara, sunt doar nebuna
tu nu ma vrei, dar ma iubesti
iar eu mi-as deschide venele pentru tine
apoi mi le-as inchide
in caz ca mai ai nevoie de un rest de fecioara.

Dar nu...

Ratacesc intr-un vis desfranat
amagindu-ma cu nopti de nebunie
de portocala stricata
inchizandu-mi venele
si deschizandu-mi inima.

Uite. Acuma te iubesc

2011-08-09T14:07:00.000+03:00

Fericirea are miros de dero
si culoarea portocalei
O descoperi dimineata
cand aerul rece iti rascoleste dorurile
Nu dureaza mai mult
de jumatate de ora
dar ai putea sa innebunesti
din cauza asta.

Fericirea are culoarea portocalei
beata spre dimineata
cand lumea isi imparte somnul
O astepti aproape o viata
iar cand vine, pleaca,
dar merita sa mai astepti
macar inca o alta viata

poem de tavernă

2011-07-02T14:51:00.000+03:00

nu te vinde ieftin iubite

țâțe găsești la toate

aș prefera să fiu eu ultima

pe care o strivești în cuvinte

nu te da oricui iubite

străinele nu știu

să fie fecioare despletite

doar eu pot fi mereu

nebuna ta

nu zâmbi oricui iubite

nu vezi că ele nu vor

să se dea peste cap pentru tine

dar de mine te poți agăța

când te rătăcești

printre necunoscute

și luminile se închid

și se deschid

în vise de scânduri

la fel și ușile

lăsând în urmă

beții neîmplinite.

Cel mai frumos an din viața mea are miros de detergent

2011-06-26T15:59:00.000+03:00

Mă simțeam pierdută și mi-am căutat echilibrul în tot ceea ce apărea nou în viața mea. Și nu regret nici o clipă, pentru că ceea ce ar fi trebuit să fie cea mai urâtă perioadă din viața mea a devenit cea mai frumoasă. Sunt o norocoasă, din nou. De ce? Pentru că am adunat într-un an atât de multe lucruri frumoase pe care nu mi le-am imaginat vreodată.

Cel mai frumos an din viața mea are miros de subsoluri pulsând a viață.

Un an care miroase a oameni noi, care m-au ajutat să cresc, să văd altfel viața, oameni care m-au ajutat să mă maturizez, să mă descopăr, să mă testez și să-mi caut limitele. Sunt atât de mulți cărora aș vrea să le mulțumesc.

Cel mai frumos an din viața mea miroase a castraveți murați. De ce? Pentru că tatăl meu pune cele mai bune murături, fără de care nu am fi reușit să o scoatem la capăt noapte de noapte.

Cel mai frumos an din viața mea are miros de detergent. Nu-știu-care detergent. Dar știu că așa miroase el, cel care m-a făcut să mă pierd și să mă regăsesc de atâtea ori. Cel care m-a înălțat și m-a izbit și care m-a determinat să țin cu dinții de mine, de Lorena.

pepsi

2011-06-25T12:16:00.002+03:00

iubește-mă acum

nu voi mai fi deajunsă mâine

nu vreau vreodată să îți curg prin vene

deși nebună așa cum sunt

m-am strecurat pe unde am putut

altădată m-aș fi vândut ție

acum mă las de bunăvoie mințind

că nu o să mai fie

iubește-mă acum

doar știi că timpul se termină

pe trupul de ieri
nu voi mai pune haină

te voi păstra pe tine

în amintirea dimineților

nici înnorate nici senine

iubește-mă din nou

când beată am să te chem

să fiu a ta să fii al meu

iubește-mă din nou

când gura-mi însetată

nu va mai ști să strige-n șoaptă

iubește-mă din nou

când ieftină voi fi

azi am aflat

iubirea costă un pepsi

Povestea noastră!

2011-06-23T01:57:00.000+03:00

cu dusuri cu tot cu haine? intrari fortate in taxiuri? babe fugarite cu pietre ? ras pana la lacrimi cu febra musculara si nopti rasturnate prin baie in acorduri de chitara?

râsete de vrăjitoare din oz, povești cu zâni, prima bere, prima țigară, primul fum, lacrimi de fericire, lacrimi de tristețe, lacrimi de disperare, înjurături până la epuizare, tratament cu castraveți murați, nopți nedormite, foci care te sperie, filme rupte, filme proaste, iubiri, multe iubiri, și mai multe iubiri, dor, prea mult dor, cântări, prieteni, țipete și îmbrățisări, shaworma, răsărit de soare, stații de tramvai, iarnă, vara, primăvara, dadaism, rock și manele, împăcări și despărțiri... amintiri, multe amintiri, cele mai frumoase amintiri :* :)

pahare, si mai multe pahare, o carte, recitaluri, lamai, banci rasturnate, artisti rasturnati, ciorapi rupti, obraji tatuati de buze, joc de copii, dobitoci si fraiere, raggae, hip-hop, populara, metal, nervi, isterie, ceva mai multa gelozie, un lift, un viol, bataie cu arme si cutite, politie, telefoane tarzii, certuri stupide, un singur gol, alte nenumarate goluri, un singur Hagi, 3 in pat, butoaie, surori, sarut intre doua, cateodata 3, glume proaste, bune, prea bune, perle, un caiet de perle, seri de filme fara floricele, babe, pietre si multa bere, fum, prea mult fum, clipe efemere, dans si ura, poze si foite din natura, o lupta, niciun castigator, un zambet, o poveste, niciun final, melci striviti pe trotuar, stele rasfirate pandite de pe bucium si in toate: noi. Punct si de la capat :D

jumătate de bere și o țigară, te iubesc o țâră, un pat pentru o persoană și jumătate, dilli, mașina care face cu ochiul, mână, în labă, bp, bp, bp, concerte, frați, mai mulți frați, un singur frate, ozn-uri, un singur ozn, râzi acum, râd și eu, acasă, vânătăi, mușcături, elastic de la chanel și hârtie de la gucci, tăieturi de la bikini, versuri, poezii, cea mai frumoasă poezie, ger, facturi neplătite, haine răscolite, o săptămână beată, o săptămână plină de iubire, cearșafuri albastre, unguri, munte, surori, surori extinse, povești în noapte, stele, săruturi alandala, examene ratate, filme fumate într-o singură noapte, tendative de somn veșnic în cadă, paranoia, nervi, palme, strigăte, iarbă verde, botanică, gagii nepotriviți, jumătatea exactă, întrebări, mai multe întrebări, puține răspunsuri, 3 în 1, cafea, statusuri, buni și nebuni, în spate, nu vreau să plec...

o cana cu buline, prea multe buline, iubita intr-o carte, ilegal, apa, cald, un suflu in teava, naiva sau proasta, toate in graba, punct, mai departe, un craciun fara famile, betie, detartrant, o cocina transformata-n acasa, fara bani de chirie, lasa, tratament la o bere, un fel de miere, gras, prea gras, o pisica, doua, jucarii pentru amandoua, Einstein abandonat departe, inceputuri aparte, rasete si soapte, o chitara-n bucatarie, doua, ploua, poveste in aburi pe sticla, tu, un glob, un om, o tigara, resturi, biscuiti si o biblie necitita, file, fum in biroul central, netul pe geam, planuri, cine cu cine doarme la noapte, o cutie de bomboane, o bratara, doua, prima explozie, ultimul fior, brate, vise desarte, catuse pe maini din esarfe, rime, mai multe rime, o fuga, faceoff, sutiene descheiate, ura, iubire, relatie, fara relatie, caramel, joc de cuvinte, copii fara minte, chiuveta infundata, ochii tai dimineata, munti, padure de brazi, raze, hello sau sarutul care te face sa spui buna dimineata.

hand, curiozitate în baie, o fată, două fete, acasă, one night stand, învățăm? plecăm? plecăm la 3, ne mai întoarcem? când soarele e sus, dor, regăsire, shot-uri, plimbare, mâini căuș, o cafea, cea mai frumoasă dimineața împreună, vise, speranțe, nimic, frică, vânt, ora 6, ..................................................... atât de multe.
POVESTEA NOASTRĂ!

te-am iubit fraiere

2011-06-18T13:33:00.000+03:00

te-am iubit fraiere în dimineața aceea

când mi-ai răscolit noaptea amorțită într-o migrenă

și am uitat de mare și nisip

și aproape m-am înnecat în tine

te-am iubit nenorocitule în noaptea aceea

când aproape m-ai făcut sicriu

cu sărutări o mie

și mi-ai spus să fim prieteni

te-am iubit fraiere

atât de mult te-am iubit

încât te-am lăsat să crezi în ozn-uri

și m-am transformat în extraterestră pentru tine

te-am iubit fraiere în sticle de bere

și shot-uri de tequila

în așternut neașternut și-n atingeri pe ascuns

te-am iubit ciudatule între patru pereți

în văz de străini și pe buze necunoscute

dar tu nu m-ai văzut nu m-ai simțit nu m-ai iubit

de frică să nu-ți leg libertatea de calorifer

iar acum când timpul se termină

mă vezi mă simți mă respiri

dar tot nu știi că

te-am iubit

fraiere.

de bună dimineața

2011-06-14T14:11:00.000+03:00

Mi te-ai strecurat în minte din prima clipă în care ți-am căutat privirea.

Reverși în fiecare dimineață un curcubeu deasupra mea… și chiar de-i gri afară, eu îmi văd viața în culori. Și te sărut și mă deschid tandru în tine și-mi doresc să fiu doar a ta. Mă copilăresc, dar e frumos… Și ador să te am lângă mine, să nu te simt străin.

Îmi prelungesc bătăile inimii în pieptul tău visând că, de fapt, vom fi doar unul cândva. Și mă îmbrac cu tine și simt cum mi te infiltrezi în toți porii.

Iar în fiecare seară te adorm în inima mea, ca mai apoi să-mi apari în vise lecuindu-mă de umbre. Și mă faci mai fericită decât am fost vreodată, năucindu-mă în râsete și în tăceri.

Și sper și îmi doresc să vrei…

introspecție

2011-06-11T20:14:00.000+03:00

îmi ghicești în bună dimineața fericirea unei zile

să mă desfac în bucățele și bucățele de zâmbete

pe care le rătăcesc odată cu razele de soare

de frică să nu risipesc prezentul.

în culori

2011-06-05T18:16:00.000+03:00

ne mestecă noaptea

când rătăcim ca doi orbi în lumină

căutând o altă reflexie a lumii

ne învelim cu vânt şi linişti

odihnindu-ne durerile pe scânduri

ca mai apoi să ne trezim sub cer de portocală

topim în sărutări intensitatea clipelor

şi ne aruncăm gândurile-n ape

să rămână secrete muşuroaiele din sânge

în parcul unde cocoşii ştiu că stelele se sting

dacă le urmăreşti prea mult cu vederea

descoperim că dragostea se cuibăreşte

mereu în două culori.

reţetă (dragostea trece prin stomac)

2011-06-03T15:01:00.000+03:00

îţi despachetezi gândurile din tăceri

şi le presari în zâmbete pe sub mustăţi

aşteptând ca timpul să le rumenească

când iubirea se încălzeşte

şi aproape devine un viciu

se aşează în inimă să încolţească

ne căutăm sentimentele în gusturi

ca nişte gurmanzi

flămânzi de atâta speranţă

eşti?

sunt!

atunci, lasă-mă să te mănânc…

doar dacă mă întinzi pe pâine!

tu dulce şi eu acră

tu un măr

eu o vişină

zărzărel şi corcoduşă necoaptă

rând pe rând

ne transformăm în salate de fructe

compoturi şi dulceţuri

năuciţi de la atâta vis de vară

când toamna îşi va deschide borcanul

să ne păstreze nu-ştiu-câte

anotimpuri

să nu ne uităm…

Eşti?

Da, sunt!

Mă laşi să te iubesc?

Iubeşte-mă!

Ascuns

2011-05-24T00:08:00.000+03:00

ai strâns zâmbete-n ghioc

când nu știam de mine

să-mi amintești mereu începutul.

iar mai apoi

ne-am găsit în furtună căutând lumina

căci prea am rătăcit

când verdele s-a întunecat.

tu știi? sunt mai mică

de fiecare dată când mă strigi

în alternanțe de ritmuri

pentru ca mai târziu să găsesc

crescând în mine aripi.

te rog nu te mai ascunde

în spatele tăcerii

pentru că mă pierzi în înțelesuri.

așa că hai să fim și să ne lăsăm

să nu uităm

să trăim în tine și în mine.

Secret

2011-05-24T00:01:00.000+03:00

și s-au scuturat castanii

îngropând rămășițe de copii

pe drumuri de senin

ce se termină în apus

ca niște copaci ciungi

care stau și păzesc

câmpuri aurii.

în așteptarea altei ploi

ne-am pierdut

în fuga verdelui spre mai verde

iar caii pasc întunericul

să ne lase în lumină

pe când noi, în pântece de rău

ne aducem aminte

cum era să fim regi.

așa că… să ne înfășurăm

în fum de uitare,

regăsindu-ne mai frumoși

apoi zâmbind complice.

Îți cer scuze pentru aseară :)

2011-05-18T22:00:00.001+03:00

Și de fiecare dată când îți ascunzi limitele în licori magice, mă suni să-mi spui că mă iubești, pentru că mereu voi fi acolo în nopțile în care ea nu te vrea și nu știe să te aline. Vrei să-mi vorbești despre ce-a mai rămas din noi, amintirile în care ne ucideam dragostea, ba în cuvinte, ba pe lame de cuțit, pretinzând că nu-mi faci reproșuri. Și-ți place să te chinui amintindu-ți cum eu știam să te arunc în sus spre nemărginire și cum întorceam spatele nepăsătoare, lăsându-te să te faci bucăți, de fiecare dată când te loveai de realitate. Chiar și așa, tot mă iubești în nopțile în care nu este ea lângă tine, să te parfumeze cu ființa ei plină de copilărie. Nu știe, nu-i așa? Nu știe să te piardă cu ea. Nu-i nimic. Are să-nvețe.

Și în fiecare dimineață când magia își risipește vraja te întorci la ea să-i spui că o iubești naiv, pretinzând că nu i-ai greșit cu nimic și jurându-i aceeași iubire fidelă pe care mi-ai jurat-o și mie și alteia și cine mai știe câte or fi fost. Îi vorbești despre câte puteți construi împreună doar pentru că există dragoste, fără să poți intui ce ar putea să te învețe ea. Și-ți place să te minți că nu mă cauți acolo unde am fost și nu mai sunt, dar încă nu te-ai vărsat de mine și te zbați ca un pui de vrabie care s-a pierdut de cuib, încercând să-și ia zborul de unul singur. Chiar și așa, tot mă iubești în zilele când te afunzi în aerul pe care ea îl respiră, sperând că te va respira și pe tine. Știi, nu-i așa? Știi că niciodată nu va ști să te iubească până în carne și până în suflet așa cum te-am iubit eu. Nu-i nimic. Are să-nvețe.

Și în fiecare zi când îmi port grijile, mă gândesc că nu doresc nimănui să trăiască lângă un el care pe timp de noapte iubește o alta, iar pe timp de zi o iubește pe ea. Și nimic mai mult. Viața este prea scurtă și prea plină să ne pierdem în magii la ceas de noapte.

Veșnic și pururi

2011-05-11T16:24:00.000+03:00

să ne ascundem după monitoare

îngropând emoții în tastaturi,

căci mutăm lumile din loc

atunci când suntem față-n față.

e mai ușor să râzi și să plângi

în semese-uri trimise când plouă

decât să ne udăm paltoanele

și-așa grele de atâtea secrete.

iar când zăpada va avea

din nou 10 centimentri

să ne regăsim aceeași noi

în fața casei verzi

căutând țumburuci pe cutii galbene.

să ne păstrăm imprevizibili

în continuă definire

ca niște copii prostuți,

când tot ce va rămâne

va fi un tu și-un eu

veșnic domniță idealistă

pururi tânăr derbedeu.

palmat

2011-05-10T00:34:00.000+03:00

ne-am jurat în crenguțe de cireș

iubirea

ca doi copii flămânzi

ce rătăcesc în ploi

ascunzându-și regretele în buzunare.

și ne-am legat unul de altul

cu brățări de nu-mă-uita

să nu ne mai pierdem

printre necunoscuți.

acum când ne găsim

doar în flori de tei

pe asfaltul cald de mai

ne furăm săruturi din priviri

așteptând să fim amanți.

tu crezi în ozn-uri?

2011-05-09T00:25:00.000+03:00

am râs isteric

când m-ai chemat într-o dimineață

să căutăm în praf de stele

extratereștri.

nu credeam că poți să te pierzi

printre galaxii desenate.

apoi, mi-ai prins mâna

când rătăceai în noapte

căutând guri

care să-ți potolească dorința

fără să te alini.

mi-ai explicat în cești de cafea

cum stă cu fizica

și mi-ai spus să nu râd

de ceea ce nu știu.

acum când numărăm în beri

începuturi de prietenii

te întreb:

tu mai crezi în ozn-uri?

în somn

2011-05-08T16:49:00.000+03:00

mă bucur ca un copil

care se agață de baloane

atunci când îmi cauți porii

să ne jucăm în culori

de-a v-ați dormitelea

când în ritm de aceeași clipă

ne împreunăm palmele căuș

odihnind gânduri grele

pe cuțite ce curăță timpul

de amintiri

în crepusculi să ne căutăm

când mă-nfășoară frigul

să aprinzi și să stingi

ochiul

în care îmi scutur visele

de somn

și să nu știi să aduni

în suflet golul

când tot ce-a mai rămas

e scrum.

Iubite, uite, au înflorit castanii!

2011-05-07T17:11:00.000+03:00

s-au aprins în suflet liniști în verde

ai simțit?

iubirea e strâmbă dacă o privești de după copaci

prin lentile neșterse.

curg din tine până la lună

mă scurg din lumină

și mă adun în planete

la picioarele unui zeu ce nu-i al meu.

Iubite, tu, pierde-mă cu fericiții

și nu-mi zâmbi în taine

primește-mi marginile-n tine

și plămădește-mă-n ecou.

Of, Iubite, uite, au înflorit castanii!

au curs în verde peste noi…

în taine ne-nfășoară luna

e altceva. e totul nou.

Haide!

2011-05-06T16:47:00.001+03:00

Să ne despletim

Bucată cu bucată

În azi și mâine.

Să ne ancorăm

În nord

Fără să privim

Apusul.

Să ne chemăm

Și să ne ascundem

În palme.

Să trăim

În vise timide

Bucuria

Veșnică.

În timp nemărginit

2011-05-05T21:17:00.000+03:00

Ne-am topit în vibrații de început

ale unor ființe care își găsesc refugiul în stele.

nu știam că voi rămâne cu luna stinsă.

timpul ne atârna greu pe umeri,

dar ne-am purtat pașii în dimineața unei șanse,

mestecând lacomi secrete.

acolo s-a terminat ieri și a început totul.

Ne-am reparat singuri regretele

și ne-am îmbătat în cuvinte,

iar când plecam,

găseam ca odinioară,

singurătate.

Mi-ai șters amintirile de praf

și le-ai ordonat în sertare,

să-ți faci loc,

să-ți odihnești întoarcerea

pentru încă câteva mii de zile.

Te pierzi la pas

în căutarea eului,

mințindu-te că ești prea slab

și prea slab…

nu vezi cum te așteaptă

în jumătăți de oră?

Mă găsesc la umbra cuvintelor

rescriind aceeași poveste

în care am sfărâmat copilării.

nebunule de fericire,

învață-mă să uit

fără sfârșit, fără-nceput!

Altceva

2011-05-03T10:36:00.001+03:00

„Good morning, sunshine!”, îmi spuse el zâmbind, în timp ce eu îmi dezlipeam genele ușor, ca un fluture somnoros scăldat în lumină. „Bună, Dimineața mea plină de taine!”, îi răspunsei eu, zâmbindu-i și îmbătându-mă pentru un moment cu toată ființa lui.

Era altceva. Era totul nou și era mult prea frumos ca să vreau să mă dezmeticesc. La fiecare pas pe care îl făceam alături de el o nebunie de emoții mă zăpăcea și acesta era drogul meu, trăirile multe și în contradicție. Refuzam, în sinea mea, să văd cealaltă bucată din altceva-ul care ne-a adus din nou împreună. Preferam să mă amăgesc spunându-mi cât mai des că totul e în mintea mea. Și câteodată funcționa. Îmi luam doza zilnică de zbucium și eram fericită. Poate încă sunt fericită. Poate… Ideea e că, încă, mă zbucium.

Și tu te amăgești cu trăirea în prezent, când, de fapt, ești atât de prins în capcane ascunse în trecut. Chiar și așa, continui să mă fascinezi și să mă năucești în constelații. Nu-mi place să vorbesc și să mă rătăcesc în teorii, dar aș învăța și asta pentru tine. Și nu e un compromis. E doar o etapă prin care mi-aș dori să trec, căci altfel nu-mi explic combustia din mintea mea, de fiecare dată când îți sunt în preajmă.

Ți-e frică de tot ce-i omenesc și mă amuz teribil. Suntem atât de diferiți… pentru că mie nu mi-a fost niciodată teamă de inevitabil. Fiecare acțiune implică, prin definiție, anumite elemente. Așa că atunci când pornești la un drum pe care l-ai voit, îți asumi responsabilitatea pentru orice va urma, presupunând că ai conștientizat toate elementele acțiunii. Nu da înapoi, drumul e mereu înainte.

Zâmbesc. De ce? Pentru că mă îndrăgostesc și pentru că îmi era dor. Zâmbesc pentru că realizez că intuiția nu mă înșeală nici acum. Zâmbesc pentru că oricât de rău ar fi, tot bine e.

Sunt deschisă spre nou, spre vechi, spre orice ar putea să mă învețe ceva. Sunt deschisă și vulnerabilă și nu-mi este frică. Și iar zâmbesc pentru că în vulnerabilitatea mea sunt atât de puternică. Cu inima sus pășesc înainte și nu mă opresc. Cât de lung va fi drumul? Cât de greu va fi? Și cât de ușor mi se va părea mie?

„Noapte bună, licurici!”, i-am spus pitindu-mă în cotloanele somnului, legănată de mormane de gânduri încâlcite, amintindu-i că noaptea-i cel mai bun sfetnic. „Good night, baby!”, mi-a răspuns lăsându-se pradă somnului fără de vise.

Mâine va fi o altă zi…

de la început

2011-03-03T14:12:00.000+02:00

Mă doare sângele în vene
se dezgheață
vrea să învie
și cântă a început
și-i foame a Lumină
și-i sete a Speranță
cu vorbe nenumite cheamă
un strop de dimineață
ce n-a mai încăput.

Alung din mine timpul vechi
și mă-nfășor în kilometri de cuvânt.
E Ziuă.
Degeaba zbori
de gândurile-ți frângi în limite de-avânt.

Mă doare sângele și tace
zăpada netopită strigă-n cer
E martie
E primăvară închisă-n carapace...

Cred în cuvinte și-n tăcerea lor.

de ora 7 jumate

2011-01-11T08:02:00.002+02:00

În fiecare dimineață

Îmi culeg gândurile rătăcite

și le ordonez în ordine alfabetică,

apoi îmi beau cafeaua.

Las soarele să mă sărute părintește pe frunte

și pornesc într-o nouă zi.

nu-mi plac merele

nu-mi plac portocalele,

îmi plac lămâile.

Oamenii se mișcă alene.

Oamenii își etalează disperarea la geamuri.

Oamenii își caută suflete pereche.

Vântul e tăios

și-mi suflă în urechea stângă.

morning, keep the streets empty for me!

2011-01-11T07:01:00.000+02:00

Orașul se trezește. Părinții își duc copiii la grădiniță. E 6 jumătate. Inuman! Vecinii de sus joacă șah în bucătărie, cu scaunele, iar alții coboară grăbiți, se urcă în mașini și dispar. Eu am să-mi fac cafeaua. Azi e o zi mare. Și următoarele la fel.

E oficial!

2011-01-11T04:55:00.000+02:00

- Ce vrei să fii când ai să crești mare?

- Cremă de zahăr ars.

Asta pentru că am revăzut zilele trecute Jeux d'enfants, care nu m-a impresionat atât de tare precum mi se întâmpla în alte dăți. Poate l-am văzut de prea multe ori și nu mai are farmec.

Dar, revenind.

Îmi amintesc de eseurile pe care le scriam în generală. Făceam pregătire pentru olimpiada de limba română și lucram suplimentar foarte mult, iar una dintre temele de eseu a fost „drumul tău”. Fiecare fabula… cum știa mai bine sau cum visa mai bine. Eu mi-am văzut drumul foarte clar atunci. Mi-am ierarhizat visele cronologic și am scris despre ce îmi doream să fiu. La început ca orice copilă: doctoriță, cântăreață, dansatoare, stea… Habar nu am ce mi-am mai dorit. Apoi, profă de religie. Nu știu de ce. Bănuiesc că eram fascinată de profa pe care o aveam atunci. Arăta ca… o mamă bună și blândă. Apoi, mi-am dorit să fiu profă de română. Chestie pe care o visez și acum, dar nu atât de des. Rememorez o groază de evenimente din viața mea și încerc să realizez unde m-am pierdut, fără să arunc vina asupra cuiva. Și tot nu-mi dau seama. Oricum, între timp am ales un alt drum, care îmi place la fel de mult, doar că eu sunt o leneșă. Așa că, printre altele pe care mi le-am propus pentru anul acesta, promit să scriu mai mult și mai cu spor, promit să-mi găsesc un loc de muncă ok, promit să fiu ziaristă, cum îi place mamei să-mi spună.

de ora 6

2011-01-09T06:44:00.000+02:00

îmi plac adunăturile de oameni diferiți, în care... mirosul de parfum și cel de țigară se contopesc. îmi place mirosul de crâșmă...

Cafea and Rock’n’Roll

2011-01-06T01:02:00.000+02:00

De astăzi mă voi schimba.

Îmi voi bea cafeaua doar cu miere

și voi renunța la țigările tari.

Dar mâine voi fi la fel.

Voi purta pălărie mov

și mănușile de catifea.

Ieri n-am fost eu.

Nu-mi stă bine cu ochii verzi

și nici cu părul blond.

Așa că de astăzi mă voi schimba!

Poate voi bea doar ceai

și chiar voi renunța la țigări.

Să nu suferi pentru mine

2011-01-06T00:57:00.004+02:00

Tot timpul mi-a fost frică să nu dezamăgesc. Să nu mă dezamăgesc pe mine, pe mama, pe tata, pe bunica, pe dirigă, să nu-mi dezamăgesc prietenii. Cred că dezamăgirile apar, uneori, inevitabil, atunci când așteptările sunt prea mari. Sufletul există și nu este ascuns sub măști. Trebuie doar să vrei să-l vezi. Cum e și cu adevărul. Indiferent de minciuni, adevărul se separă ca uleiul de apă.

Sunt dependentă… de cafea, de țigări, de cola, de alcool, de îndrăgosteli, de haine, de prietenii mei. Și sunt conștientă de adicțiile mele. Am învățat să mă accept, să nu mă mai consider vinovată la fiecare pas pe care îl fac, am învățat să mă temperez, să mă educ, să mă iubesc așa cum sunt și să trăiesc cu mine și cu excesele pe care le fac. Da. Tot timpul m-am aflat în căutare fără să știu ce anume caut și acum vreau să finalizez. Căutarea mea să aibă un sfârșit, fericit sau nu. Trebuie!

Mereu am avut o problemă cu oamenii. Pe lângă faptul că mă atașez foarte greu de oameni, atunci când mi se întâmplă mă simt datoare să fiu altfel de cât sunt. Să nu-i dezamăgesc. Ai idee cât de greu este? Cât de obositor? Nu știu dacă știi… dar eu m-am săturat câteodată. Chiar și acum. Nu știu de ce mă simt datoare să-ți răspund.

Știu că sunt judecată. Dar nu-mi pasă. Nu-mi mai pasă. Sunt așa cum sunt. Dacă va trebui să dau cuiva explicații acea persoană voi fi eu. Culorile s-au pierdut, iar eu… eu mă voi regăsi. Pentru că mi-am propus. Pentru că trebuie. Pentru că se apropie ziua când va trebui să-mi ofer explicații.

Așa că… „nu te mai uita la mine cu ochii aștia goi, mai bine învață-mă să adorm zâmbind… Și… iubește-mă așa cum sunt.”

printre gânduri

2010-12-05T05:29:00.000+02:00

înnebunesc de gânduri. știu că ești singur acolo și că și tu înnebunești de gânduri exact ca și mine. iubirea asta e prea vicioasă. o poți câștiga într-o clipă și o poți pierde tot într-o clipă. nu știu ce este bine. știu doar că mi-e îngrozitor de dor de tine. încerc să caut un răspuns în mine. încerc să mă fac mai bună. încerc să nu te urăsc. încerc să fiu corectă cu mine.
nu pot. încă. și tot mi-e dor.
pierd o groază de nopți aiurea. mă înec în alcool și când mă trezesc mă apucă regretele. ce am făcut noaptea trecută? ah... m-am îmbătat și m-am gândit la tine. nu m-am distrat... a trecut ceva vreme de când nu m-am mai distrat... doar am băut... până când am pierdut numărul care-mi era limită. ... mi-e frică. știu că fac ceva greșit și vreau să mă opresc. dar mai beau un pic. poate uit.

Funny... :d

2010-11-10T18:19:00.000+02:00

In Botosani

2010-10-31T16:34:00.000+02:00

Imi iubesc orasul pe timp de toamna. E cel mai frumos. Ador sa ma trezesc cu o cafea facuta de tata, sa stau la taclale cu ai mei, sa ies afara si sa fie inca un pic de ceata si fum... Sa miroase a frunze arse... Doamne! Nicaieri nu-i mai grozav decat la casuta mea... Si soarele... Soarele e mai dulce si mai amar aici! Si-mi place!

dragul meu

2010-10-20T02:17:00.000+03:00

e greu să nu mai poți lupta. să simți că ți s-au terminat bateriile. știi bine nu am fost niciodată cei mai cei... poate am avut momente când ne-am simțit așa, poate că alții ne-au văzut așa.... știi? îmi amintesc când te-ai mutat pentru prima oară de acasă... în apartamentul acela vechi și prăfuit... și plin de cărți... îmi amintesc cum găteam cu drag împreună... cum citeam împreună, cum ne iubeam, cum dormeam, cum tăceam? îți amintești? eram oare fericiți?
îmi amintesc când ne-am mutat împreuna. oare n-am fost fericiți? oare nu puteam să trecem peste tot? este foarte ușor să te saturi de situații, să-ți faci bagajul și să pleci. mai greu este să stai și să lupți. mereu vom trăi cu impresia că noi am făcut totul și că, de fapt, celălalt nu a fost întreg. de ce? pentru că așa se întâmplă câteodată... nu suntem jumătăți perfecte... nu stau să mă plâng... doar mi-e ciudă, cred... niciodată nu am reușit să discutăm ca oamenii. au fost atât de puține momentele când chiar ne-am înțeles, dar chiar și așa... relația asta a fost cea mai frumoasă! iubirea am măsurat-o mereu în durere. nu există iubire fără durere! cu cât e mai mare, cu atât iubești mai mult...nu am visat niciodată la o relație lină... visat, nu știu dacă e termenul corect... nu mi-am dorit! așa e mai bine... nu mi-am dorit o relație lină, monotonă... în care să mă mir de câtă înțelegere există... nu!
am vrut mereu ceva palpitant... și nu în felul acela, în care te gândești tu... am trecut de multă vreme peste copilării... nu, am vrut mereu ”andrenalină”. crezi că Laura nu era fericită în mizeria ei? ba da... era chiar foarte fericită...
de ce te vreau lângă mine? pentru că, poate, acum nu ești ceea ce îmi doresc, dar știu sigur că ești soțul meu! ești singurul alături de care m-am imaginat mireasă, ești singurul alături de care m-am văzut soție, ești singurul pe care mi l-am dorit tată al copiilor mei.
nu te încăpățâna să visezi acum ceva ce nu este posibil... nu ești pregătit pentru o viață în doi... cum poate nici eu nu sunt. viața în doi se învață... nu te trezești într-o dimineața și realizezi că, gata, ești competent pentru asta. noi am dat greș la primul examen.
pentru fiecare examen decisiv pe care îl susții în viață trebuie să aștepți o anumită perioadă până îl poți susține a doua oară... a doua oară îl treci... doar să fii prea prost ca să pici... examenele nu le dai atunci când vrei tu, ci atunci când sunt programate. al nostru încă nu s-a programat...
îți scriu aici pentru că asta este casa mea... iar tu o știi prea bine... doar aici reușesc să mă simt eu... dezbrăcată de răutăți și de lume!

Thanks, Jim!

2010-10-06T01:29:00.000+03:00

Un clip drăguț tare pe care mi l-a trimis Jim. Pentru că-mi plac spectacolele de păpuși, pentru că sunt un copil, pentru că sunt veselă și pentru că îmi place la nebunie piesa asta!
Filmarea este făcută în Milano.
Nu-i așa că-i cel mai drăguț șoricel?

și e toamnă iar...

2010-10-01T16:28:00.000+03:00

și miroase a frig și abia aștept să-mi scot fularele și mănușile de la păstrare. abia aștept să mă plimb și să mă minunez de culori și de mirosuri. și să mi se pară că orașul acoperit de praf are mai mult farmec toamna.
și voi porni pe străzi și mă voi pierde în mulțimi de oameni agitați și năuci. și îi voi analiza și pe față voi avea același surâs de mulțumire și împlinire.
doamne, cât ador toamna! nu știu de ce, dar în octombrie, mereu mă simt mai fericită, mai întreagă, mai Lorena decât în alte luni. în octombrie am mereu o poftă nebună să iubesc... să mă știu iubită, să visez, să mă bucur de orice...
de ploaie, de vânt, de ceață, de brumă, de frunze, de atâtea culori, de atâtea senzații, de atâtea dorințe...

Voi nu iubiți toamna? Nu-i așa că orașul e adorabil în octombrie?

iubesc toamna

2010-10-01T16:10:00.001+03:00

tu știi?

2010-09-29T15:34:00.000+03:00

mi-e dor de tine...
dimineața, când mă trezesc, iar cafeaua nu e făcută... și nici tu nu ești să-mi spui „neața”... și nici mirosul țigării tale nu mă trezește.
mi-e dor de tine...
când găsesc șosetele tale printre șosetele mele și când tricourile tale zac aruncate într-un colț de dulap și încă mai miros a tine.
mi-e dor de tine...
când mă pun la somn și nimeni nu mă ia în brațe.
mi-e dor de tine...
când fac noapte albă uitându-mă la filme și nu am pe cine stresa cu întrebări: „oare ce crezi că va face?”
mi-e dor de tine...
când am țigări, dar nu am cu cine să le împart.
mi-e dor de tine...
când nu am cu cine împărți bucuria că mi-am cumpărat o nouă eșarfă.

mi-e dor de tine tare de tot
și nu sunt îndrăgostită, doar TE IUBESC!

am uitat să-mi cumpăr țigări

2010-09-10T01:45:00.001+03:00

m-am grăbit printre stropii de ploaie măruntă și deasă
eram cufundată în gânduri încețoșate
și visam la libertate

și am uitat să-mi cumpăr esențialul
țigările cele de toate zilele
care-mi îndulcesc nopțile albe

acum stau și meditez cu un dunhill negru în față
”să te fumez sau să nu te fumez”

mai bine las jumătate pe mai târziu

afară e tot ploaie măruntă și deasă
și eu tot la libertate mă gândesc

a fi liber e păcat?

Iartă-mi uitarea!

2010-09-08T00:53:00.000+03:00

La mulți ani! au trecut 2 ani. nu suntem împreună, dar știu că te gândești la mine, așa cum și eu mă gândesc la tine. stau în camera asta plină, dar atât de goală fără tine și pentru prima dată de când ai plecat, plâng.
să nu fii trist! timpul trece prea repede ca să ne putem permite să fim triști.

te aștept!

fără nume

2010-09-08T00:38:00.000+03:00

a scrie pe blogul personal devine un soi de obligație la un moment dat? obligație față de tine? față de cititorii tăi? la urma urmei, cine mă citește?

nu știu în ce măsură am scris vreodată pentru alții. cel mai mult am scris din dorința de a-mi consuma cuvintele, bune sau rele. uneori am vrut să las urme pentru alții, cred că din lașitate. mi-a fost frică să o fac în mod direct. nici nu știu de ce scriu asta acum. de fapt, știu. m-a enervat cineva cerându-mi insistent să scriu pe blog.

ai dreptate. nu ține de inspirație. pot să scriu și când nu sunt inspirată, cum e cazul de față, dar ce rost? doar să înșir cuvinte...și ai dreptate. am despre ce să scriu, am și inspirație, dar uneori sunt prea leneșă, alteori nu vreau să împart cu nimeni.

cuvintele nu mai urlă în mine ca altădată. au amuțit și de atunci sunt tristă. unii sunt triști și ei pentru mine. alții sunt indiferenți, dar cei mai mulți, nu realizează.

nu sunt fericită fără cuvinte. din contra. dar simt că nu pot. nu mai pot. sau poate nu vreau. poate sunt egoistă și consider că grigore din bucurești nu trebuie să știe ce fac eu. poate grigore, ăsta, nu merită cuvintele mele. am realizat că blogul ăsta a devenit la un moment dat punctul meu slab. prea mulți mi-au spus:
- noroc de blog, așa aflu ce mai faci
- blogul ești tu
- pe blog e afișată viața ta din ultimii doi ani...
etc etc etc
nu cred că asta îmi doresc. spun nu cred, pentru că nu știu ce îmi mai doresc.

acest post fost scris pentru cosmin, care a insistat foarte mult să scriu. știu că nu ai intenții rele. poate încerci să mă motivezi, dar uneori trebuie să respecți faptul că nu am chef sau nu pot sau nu vreau. aștept cerceii :D

:D

2010-08-19T01:05:00.001+03:00

adopt your own virtual pet!

cum să-ți spun eu?

2010-08-18T10:02:00.001+03:00

baby, eu te iubesc pe tine mult
dar sunt o femeie mândră (ca să nu spun o mândrețe de femeie)
și știu că tu mă adori dar...
nu-mi plac oamenii lași.
și apoi.
din ala-bala-portocala
nu iese nimic trainic
așa că: take it or leave it!
nu te juca cu focul
că te arde!
nu baby, nu e amenințare
e o axiomă!
da, baby, știu că e greu
viața în 2 e pentru iubiți puternici.
cum să-ți spun eu?
The rest is silence!

2010-08-15T08:45:00.001+03:00

Nu-mi doresc decât să mă trezesc și să-mi dau seama că a fost doar un vis urât. Cel mai urât. Atât!

Hai să râdem!

2010-08-12T23:56:00.000+03:00

Un filmuleț care m-a dezmorțit. Și nu doar pe mine... :)

Friends, friends, friends :)

2010-08-06T02:54:00.000+03:00

Sunt o persoană relativ sociabilă și-mi place să am prieteni.
Nu știu cum sunteți voi, dar eu am un soi de prietenii, pe care nu știu să le definesc cu exactitate. Ceva genu ”fără categorie”, dar totuși sunt prietenii care rezistă și sunt interesante. Și mă credeți ori nu, eu îi iubesc pe oamenii ăștia. Un alt lucru pe care l-am realizat exact în secunda anterioară este faptul că prietenii ăștia fără categorie sunt băieți. Așadar...

1. Primul prieten despre care vreau să vorbesc este Robert. L-am cunoscut atât de întâmplător... De fapt, nici nu ne cunoaștem personal, dar sunt sigură că va veni și ziua aceea. Totul a început cu un număr de telefon greșit și un bip. Nici nu mai știu exact cât timp a trecut. Cred că terminasem clasa a 12-a. Eu am dat un bip, el după o zi a sunat. Era supărat, se aștepta să fiu altcineva. Eu eram confuză și jenată. Mi-am dat seama că e amărât și l-am îndemnat să-și deschidă sufletul. I-am spus că nu ne cunoaștem și probabil va fi singura dată când vom vorbi. Eram atât de sigură că a fost ”soarta”. Și totuși confesiunile au continuat multe zile de atunci. Și o prietenie ciudată s-a legat. Nu știu cât folos i-am adus, dar sunt tare fericită când mă sună și realizez cât de mult s-a schimbat și cât de mult a evoluat. Totul s-a consumat la telefon și foarte puțin pe net, dar am râs împreună, am plâns împreună, ne-am certat, ne-am împăcat, ne-am adus aminte, ne-am ajutat, ne-am sfătuit... Acum ne auzim destul de rar sau mai bine zis foarte rar în comparație cu zilele în care vorbeam ore în șir la telefon, însă sunt fericită că nu m-a uitat. Mă sună să-mi spună că e bine, mă sună să-mi spună că e rău, dar nu m-a uitat :) Și va veni și ziua când ne vom cunoaște personal :D

2. Al doilea prieten, pe care sunt foarte supărată, de altfel, este Cosmin. Asta da chestie ciudată. Îmi amintesc că am intrat în legătură cu el prin intermediul hi5 ului. Apoi, o bună bucată de timp, prietenia asta s-a consumat pe net. Surprinzător este că omul acesta cred că mă cunoaște mai bine decât persoane care stau în jurul meu foarte mult timp. Hmm.. nu, nu! :) Pe el îl cunosc personal, dar foarte greu am ajuns la o întâlnire față în față. De ce? Pentru că mutăm prietenia de la un nivel la altul și bla bla bla. Sunt un soi de principii, cred. Oricum, Cosmin este una dintre persoanele la care țin foarte mult. El este persoana de la care nu știi ce să te aștepți. Îl iubești, dar îl și urăști. La fel ca și cu Robert, am trecut prin toate soiurile de experiențe. Am vorbit și cu el ore în șir la telefon, de am început să cred că sunt dependentă de el :)) Și relația s-a răcit fără prea multe explicații. Apoi s-a încălzit și iar s-a răcit și tot așa. Acu e rece de tot, pentru că m-a supărat :P Dar nu pot ști ce va fi. Totul e imprevizibil.

3. Al treilea prieten despre care vreau să vorbesc este George. Nu, nu! Nu Gigi al meu, el e George. Da, simplu George. Pe el nu îl cunosc de foarte mult timp. E doar juma de an de când ne-am cunoscut. Nu, prietenia asta nu s-a consumat la telefon sau pe net. Pe George nu l-am înghițit deloc atunci când l-am cunoscut. Deloc, deloc. Se ținea scai de mine și mie nu-mi place asta. Vroia numărul meu de telefon, id de mess, dar eu nu și nu și nu. I-am spus clar și răspicat că nu o să mă mai vadă vreodată și că nici nu îmi doresc lucrul ăsta. Nu puteam scăpa, așa că i-am dat id ul vechi pe care oricum nu-l mai folosesc. Dar din nou soarta. A apărut din senin și pentru că anturajul nu era cel mai potrivit, am început să vorbim. Și am tot vorbit... Și ne-am întâlnit și azi și mâine... Și totul a fost foarte fain. Acum? Păi... acum e vară și e cald.

Cam atât despre prietenii ciudate.Ar mai fi câteva, dar nu la fel de importante ca astea 3. Așa că... vă las acum.

....

2010-07-29T13:44:00.000+03:00

„Chiar mă iubești?”

Nu ai știut să-mi răspunzi…

Dușul e mereu deschis. Iar soarele strălucește tot mai trist de când te-ai spălat de toate amintirile cu mine!

Guess what? Another sleepless night ...

2010-07-05T05:05:00.000+03:00

Am notat 4.52 și eu încă nu dorm. Afară se aud păsările dimineții. Mie îmi sună a pițigoi. Să nu uit de câinii din depărtare. Nu pot decât să mă bucur că nu am cocoși prin preajmă.
De ce nu dorm? E haios să mă întreb asta și să nu vreau să-mi dau răspuns. Dar am să o fac și pe asta.

„Bu (a se citi alint între iubiți), nu vrei să dormi?
Nu. De ce să dorm?
Pentru că e 5 dimineața...
Da! E 5 dimineața și eu vreau să scriu!!!”

Asta a fost discuția pe care am purtat-o cu el acum 2 minute. Nu știu alții cum sunt, dar eu am nevoie de timpul MEU, de spațiul MEU, de intimitate.
Oare atunci când te muți cu cineva semnezi un soi de contract imaterial în care renunți de bunăvoie la timpul tău, la spațiul tău, la intimitatea ta? Asta înseamnă în 2? Să nu mai fii Unul nicicând?
Eu nu pot așa. Am nevoie să respir, iar atunci când nu mi se oferă acest spațiu, îl obțin, dar în același timp mă transform, iar replica pe care o primesc va fi întotdeauna: „Nu vei înceta niciodată să mă faci să mă simt prost...”.

Sunt stricată? E greșită nevoia mea de intimitate în 2? Eu o privesc ca pe un lucru firesc, pentru că așa mi se pare, dar... e la fel de firesc și pentru persoana de lângă mine? Și dacă nu este, cum aș putea face lucrurile să meargă?

Ascultă...

2010-07-04T23:49:00.000+03:00

Se aud broaște... iar aerul e limpede... Închide ochii și va trece repede! Ai să vezi... :)

***

Vreau altceva!

2010-06-24T23:35:00.001+03:00

Nu m-am schimbat! Nu m-am pierdut. Așa am fost tot timpul, numai că tu nu ai vrut să știi.
Acum vreau altceva, ceva care să mă facă să visez cu ochii deschiși, să vreau să am fluturi în stomac. Dacă cum mă simt acum înseamnă maturizare, atunci eu nu vreau să mă maturizez. Încă vreau să ies în toiul nopții și să simt mireasmă de tei și de străzi spălate de ploaie. Încă vreau să mă bucur când găsesc un colț de oraș neumblat de picioarele mele... Ce multe vreau! Și-mi este dor, foarte dor de o anume persoană din adolescența mea.

„Ai ochi mai frumoși când plângi...”
... așa mă făcea să zâmbesc atunci când fugeam la el pentru că mă certasem cu mama sau cu prietenul sau cu cine mă mai certam eu... „Câteodată simt că suntem făcuți unul pentru celălalt și mă bucur mult! Dar numai în vis...” Și știu că e copilăresc, dar mă făcea să mă simt a cuiva.

Dar timpul a trecut și noi am crescut și toate promisiunile și jurămintele au rămas printre copaci, pe bănci sau prin scări de bloc, prin haine largi sau așternuturi de mamă, pe pietre, legate de crengi sau prinse în brățări multicolore.

Acum vreau altceva... Ceva colorat, cu gust de cafea la ibric și țigări în balcon... Ceva în teniși, ceva cu miros de duș proaspăt, ceva cu ploaie, ceva cu flori, ceva cu plimbări interminabile, ceva în miez de noapte jurat pe sub tei înfloriți...

...

2010-05-17T08:42:00.002+03:00

Am simțit că mor când am văzut imagini de aseară de la Ac/Dc! Eu de ce n am fost acolo? De ce? :((
Măcar dacă nu mi-aș fi permis... Dar așa... N-am nici o scuză!

Nimic în viață nu e întâmplător...

2010-05-16T15:50:00.000+03:00

De ce ai apărut tu în viața mea? Așa cum m-am întrebat multe sute de zile de ce a apărut S. în viața mea... așa mă voi întreba și acum.
Și am o vagă bănuială, dar nu știu dacă sunt pregătită pentru nebunia asta, pentru că, asta e, o nebunie, Lorena mereu a fost nebună... Am 2 ani de când am reușit, relativ, să mă stabilizez, să nu mai am izbucniri, să nu mai fiu atât de ”spontană” și ai apărut tu... și simt că mi-e dor de mine. Și știu că nu e bine! Pentru că... așa cum sunt eu am să rănesc în drumul meu...

Nu îmi faci rău, să nu fii trist... Mi-e bine așa... Uitasem să fiu eu!

nu nu si nu

2010-05-16T13:40:00.000+03:00

Nu, dom le! Asta e clar, nu-mi place să merg însoțită la distracții. Nu mă simt în largul meu, nu mă pot distra, nu pot reacționa după cum am eu chef. Mă simt legată cu o sfoară... și pot umbla liberă într-un anumit spațiu, dar dacă vreau să pătrund în alt perimetru, imediat mă trage de picior înapoi. Exact ca un câine... Urăsc!

Știu ce ai făcut aseară… :)

2010-05-14T08:53:00.000+03:00

Tuturor ni se întâmplă să avem vise cu tentă sexuală. Fie că ne sărutăm nebunește cu vreun bărbat fatal ori trecem la nivelul următor, fie că descoperim cât de diafană este fata roșcată și cu ochi verzi, toți avem astfel de vise. Unii mai des, alții mai rar. Semnificații? Nu asta este ținta mea. O altă chestie mă intrigă: sentimentul de apropiere, de intimitate pe care ți-l oferă un astfel de vis.

Ați avut vreodată impresia că o fantezie sexuală are puterea de-a vă apropia de persoana care v-a apărut în vis? Mie mi s-a întâmplat și nu mi-am putut șterge de pe față zâmbetul tâmp („știu ce ai făcut aseară” :) ). De fapt, respectivul (sau respectiva) habar nu are de ce hlizesc, în schimb hlizește și el și asta îmi creează o falsă impresie de complicitate. Ca și cum, știm amândoi (sau amândouă) din ce cauză zâmbim. Totodată, un astfel de vis nu numai că-mi oferă o stare de intimitate, dar îmi dă și impresia că îl cunosc și că ceea ce am visat a fost real. Total aiurea, dar și frumos...

Ha!

2010-05-12T21:26:00.000+03:00

Sunt frântă de oboseală... dar țin să vă anunț că de mâine voi posta mai des... Ha. ha ha... Asta înseamnă că sunt happy :P

...

2010-05-07T01:00:00.000+03:00

Am zile cand ma simt cea mai fericita. Asa cum am fost ieri... Sunt tot in Iasi pentru curiosi, doar am ales un alt drum. Un drum care e zimtat, dar in acelasi timp frumos. Un drum care imi ofera si satisfactii, dar si dezamagiri.

:d nu ca v ar interesa, dar tocmai am descoperit cat de fenomenala este pasta de usturoi de la regal. As fi in stare sa o mananc goala... :) dar nu ma lasa daniel. Voi reveni cat de curand. Promit! Poate cu mai multe detalii.

Pe curand :)

Ca de cand ne-am departat... Multe s-au mai intamplat... :)

2010-04-27T12:48:00.000+03:00

A trecut ceva timp de cand n-am mai scris aici... Si probabil va mai trece ceva vreme pana voi face din nou asta cu regularitate. Pentru cei care isi puneau intrebari in legatura cu misterioasa mea disparitie: sunt bine :) , chiar foarte bine si alte detalii n-am sa mai dau. :)

Let’s talk about. . .

2010-03-26T17:07:00.003+02:00

Ce e val, ca valul trece…

Îmi plac bărbații care miros a Armani, orice parfum Armani, amestecat cu fum de țigară. Îmi plac bărbații care poartă Lacoste și pantofi din piele întoarsă. Îmi plac bărbații slabi, osoși, scheletici, anorexici. Îmi plac bărbații care știu cum să poarte ochelarii de soare. Îmi plac bărbații inteligenți și infatuați. Mda… și cu toate că îmi plac bărbații ăștia, nu am fost niciodată cu vreunul care să se fi apropiat măcar vag de tiparul meu (tipar – termen folosit din necesitate; de fapt, nu am tipare). Totuși, nimic nu mă oprește să-i admir când îi văd pe stradă, în vreun local, pe la facultate sau prin alte locuri. Acestea fiind scrise, trec la subiect. Am întâlnit un bărbat (băiat, tânăr, bla-bla) care se încadrează în „tipar”. Numai că așa cum l-am întâlnit, așa a și dispărut. Vorba unui coleg, a fost picătura într-un ocean.

Next!

A venit primăvara! N-are nici o relevanță pentru ceea ce urmează să mărturisesc, dar am simțit nevoia să o spun. Vorbeam ieri cu un coleg, oarecum evaziv, despre modelele pe care le urmăm. Eu sunt genul de persoană care refuză ideea unui model, însă sunt coonștientă că uneori, poate în mod involuntar, împrumut de la alții. Un lucru care, de altfel, mi se pare firesc. Și uite așa mi-am amintit cum, pe vremea când eram o puștoaică (mai puștoaică decât sunt acum, pentru că eu, oricum, voi rămâne puștoaică), admiram o tânără, un pic mai mare ca mine. Și o admiram cu o inocență greu de descris. Am idealizat-o. Mi se părea că e cea mai uau dintre cele uau. Și timpul a trecut și am ajuns să o cunosc pe tânără personal. E o persoană foarte faină, foarte luminoasă, dar nu așa cum mi-am imaginat-o, copilă fiind. Nu am trăit o dezamăgire. Doar am zâmbit și mi-am amintit.

Așa…

… abia acum intervine și primăvara. În ultimile zile am ascultat cu frenezie câteva piese. 1. Loredana Groza și Ion Caramitru – Bună seara, iubite, 2. Emilian Onciu – Să ne iubim pe țărmul Mării Negre, 3. Vasile Șeicaru – Antiprimăvara, 4. Ducu Berți – Pe cine și câte cărări. Făceam, ce făceam și tot la piesele astea ajungeam. Ce înseamnă? Habar n-am. (Mi se spune tot mai des că ascult muzică tristă, deprimantă… și eu nu cred asta.)

Dilema

De ce îmi plac persoanele extrem de slabe? Nu-mi găsesc nici o explicație. Și chiar simt o atracție atât față de băieții foarte slabi, cât și față de fetele foarte slabe. Dacă are cineva un răspuns, o explicație, ceva de genul… poate mă luminează.

Concluzie

Viața e mea e frumoasă! Și vremea e faină… :)

Eu și Tu și Noi

2010-03-21T17:27:00.003+02:00

De ce nu ne-am născut în altă lume?
Tu mă iubești
eu te iubesc
Iar curcubeul nu ne-a legat niciodată.

De ce nu te-ai născut pentru alta?
Tu mă vezi în culori
eu te văd alb-negru
Dar ne ținem de mână.

De ce nu m-am născut a ta?
Tu mă ierți
eu păcătuiesc
Și împreună pășim în viață.

Nu m-am născut a ta
Nu te-ai născut pentru alta
Nu ne-am născut în altă lume
Dar te iubesc, dar mă iubești
iar eu și tu mereu vom fi noi.

J'aime le printemps!

2010-03-21T16:27:00.000+02:00

E cald... E soare. E primăvară. Ești tu, sunt eu...

Să mergem!

2010-03-18T21:57:00.000+02:00

În viață se întâmplă lucruri pe care nu reușești să ți le explici tot timpul, însă semnificațiile se arată pe parcurs și de aceea mă bazez pe principiul „nimic în viață nu e întâmplător”.

La început de an m-am trezit că am 21 de ani și mă regăseam mai confuză ca oricând. Am tot căzut și m-am ridicat și am privit încruntată în jurul meu. M-am ascuns în răutate și nu am realizat că tocmai asta mă face vulnerabilă. Dar am găsit-o pe Lorena și am luat-o de mână și acum am pornit împreună la drum. E bine să știu că nu mai sunt singură, cu toate că drumul e greu.

* * *

2010-03-17T19:47:00.000+02:00

Mașinile dorm sub praful unei zile de primăvară
măturătorii lipesc stele pe asfalt,
iar luminile de la bucătării clipocesc a insomnii.
E din nou martie și se anunță o vară caniculară
cu astenii de sezon și-un tsunami.

Miroase a scrum și a nesomn
pixul alunecă obsesiv pe hârtie,
iar scaunele joacă șah trecut de miezul nopții.

Umbrele sunt mai frumoase privite din unghiuri diferite
iar zgomotul le schimbă forma.

Artiștii mint frumos, iar noaptea își plâng durerile... știu...
Apă nu e, căldură nu e, a mai rămas lumină
În întuneric.

Oamenii nu știu că dincolo de viața lor
viața are Viață!

Oamenii dorm și-n somn mizează totul la poker
O țigară și ... șah-mat!

Completarea lepșei :)

2010-03-15T15:34:00.001+02:00

Leapșă culturală

2010-03-15T15:31:00.001+02:00

1. Citatul tau preferat dintr-o poezie scrisa de Eminescu: ”Vreme trece, vreme vine/ Toate-s vechi şi nouă toate/ Ce e rău şi ce e bine/ Tu te-ntreabă şi socoate/ Nu spera şi nu ai teamă/ Ce e val ca valul trece/ De te-ndeamnă, de te cheamă/ Tu rămâi la toate rece” (Glossă)

2. Care sunt poetii tai preferati de nationalitate romana: Stănescu, Labiș, Barbu, Minulescu, Cărtărescu, Florin Iaru, Alexandru Mușina, Ana Blandiana, Nina Cassian, Alexandru Andrițoiu, Leonid Dimov, Radu Gyr, Ileana Mălăncioiu, Elena Farago :), și mulți alții. Nu am răbdare să îi trec pe toți în revistă.
3. Care sunt poetii tai preferati, straini: Catul și Ovidius, pentru că pe aceștia i-am studiat și i-am citit. Ar mai fi Rainer Maria Rilke, Francesco Petrarca, Edgar Allan Poe, Baudelaire, Verlaine, mi-a plăcut cât am citit din ei.

4. Poetii contemporani preferati: o parte au fost încorporați la poeți români, dar mai adaug pe Matei Vișniec, Maria Baciu :), Mircea Dinescu

5. Scriitorii preferati: Marquez, Drumeș, Petronius, Balzac, Camus
6. Scriitorii contemporani preferati: Dan Sociu, Cărtărescu, Coelho
7. Ultima piesa de teatru vazuta: Love for all, o comedie savuroasă… Spectacol văzut acum o săptămână.
8. Ultimul spectacol de opereta vazut: spre rușinea mea, n-am fost niciodată la operetă.
9. Cartile preferate: verifică-mi profilul blogger
10. Cu ce scriitori, daca unii dintre ei ar trai si azi, ti-ai dori sa fii prieten: Nu știu dacă mi-aș dori un scriitor ca prieten, dar în mod sigur mi-ar fi plăcut să-l cunosc pe Marquez și din când în când să stăm la taclele.
11. Ce carte scrisa deja ti-ar fi placut sa fie scrisa de tine si de ce: una dintre cărțile lui Drumeș sau toate cărțile lui Drumeș, pentru că m-au fascinat, pentru că mi-au intrat la suflet, pentru că sunt complicate, pentru că m-am regăsit în fiecare și pentru că m-au făcut să nu mai simt timpul atunci când le-am citit. Mi-a plăcut mult ”Scrisoarea de dragoste”, mi-ar fi plăcut să fi născocit eu povestea Ghiocelei și a lui Ivar.

tu nu știi

2010-03-15T14:08:00.000+02:00

tu nu știi cât de greu este să fiu câte o bucată pentru fiecare
tu nu știi cum e să mă simt mereu ne-întreg
tu nu știi cum e să aud ”am nevoie de mai mult din tine!” în fiecare zi, oră, minut...
nu știi... nu știi cum e să nu mă simt destulă pentru toți!
nu știi cum e să mă simt ne-Eu
nu știi!
știi doar că nu am destulă atenție și afecțiune
știi doar să spui cuvinte care nu-mi plac
știi doar să vezi ce nu fac eu.... dar ce fac?

Despre noi

2010-03-07T15:44:00.001+02:00

Asculta mai multe audio Muzica

La mulţi ani, dragul meu!

Să vorbim de la jigodie la jigodii!

2010-03-06T17:45:00.000+02:00

Am reuşit să mă mut din cuibul acela de vipere.
Dacă stau puţin şi mă gândesc, n-aş reuşi niciodată să le găsesc un apelativ care să li se potrivească, bineînţeles cu sens peiorativ.
Încă îmi menţin părerea că atunci când nu ai argumente, atunci când nu ai dreptate şi simţi asta, automat începi să împroşti cu noroi, cât mai mult noroi. Nu mai contează nici că de la noroi ajungi la căcat. Nu! tu continui să arunci, bagi mâna adânc, tragi aroma adânc în piept, apoi arunci. Cam asta au făcut şi ele. Începând de la Andreea crizata şi terminând cu Diana, singura de care am fost dezamăgită.
Voi o cunoaşteţi pe Andreea crizata şi nesuferita? Nu? Cum nu? Am scris de atâtea ori despre ea.. Nu ştiţi cum arată? Nu se poate una ca asta... Păi ea nu putea dormi noaptea de frică să nu o identificaţi pe stradă şi să vă uitaţi chiorâş la ea. Nu de alta, dar blogul meu e atât de citit, iar cititorii mei au puteri paranormale, încât îi pot constitui portretul robot. Să vă mai spun că viperele au început să-mi lase mesaje în care mă înjură? Eh... Ce mai contează... Fiecare face ce se pricepe mai bine să facă. Să vă mai spun că mă "încurajează" să decad psihic, să mă sinucid şi altele? La fel nu contează, doar îs studente la psihologie, care învaţă temeinic pentru a se menţine la buget. Acum sunt doar curioasă până unde au de gând să meargă, nu de alta, dar au ţinut să mă avertizeze "Nu scapi tu aşa uşor".
Mai stau şi mă gândesc, poate m-au ales ca subiect de licenţă şi din cauza asta dedică atâta timp analizei în detaliu a vieţii mele personale şi şcoalare. Dacă e aşa, mă simt proFund onorată.

În altă ordine de idei, sunt foarte mulţumită şi fericită. Şi mai ales convinsă că fiecare pasăre pe limba ei piere!
Cu multă dragoste, "cea mai mare jigodie de pe pământ"

***

2010-02-23T21:49:00.000+02:00

Voci prafuite de atatea cuvinte
se sting ca lumanarile pe timpanele mele
Am asurzit de atatea dureri adunate
si urlate in mine
Ma intreb cine sunt
si raspunsul e in ceata gandurilor
Oamenii sunt atat de si atat de...
Nici becurile nu se mai aprind
Nici iarna nu mai pleaca
Iar eu ma inchid intre patru pereti
pe care ii inchid intre patru pereti
Sunt grei si imi atarna pe umeri
si asa invat contorsionismul

In viata trebuie sa jonglezi.

Dez-Intoxicare

2010-02-23T21:45:00.001+02:00

O aruncare de zaruri si...
Omul s-a nascut in miez de intuneric.
13 i-a fost mama.
Am auzit ca nu toti se nasc sub stele norocoase,
dar asta nu l-a impiedicat sa creasca.
Dupa un timp a fost revolutie. morti. raniti. disperare strigata.
evadare.
Si corpul lui a vrut independenta, iar mintea libertate.
Asa a inceput sa bea! Cu o doamna generoasa la brat,
pe care Viata o chema si-un campari sec.
a dat de gust amar.
Acum gandul sta si-i fumeaza sufletul. face cerculete... se amuza...
de plictiseala...
Omul, ca un copil, sta si se mira: "Am o identitate democrata!"
Pana si visele-i halucineaza de la atata hasis...
"Suntem balonaseeeee...!" Poc! Poc! Timpul le-a-nghitit.
Mai pe seara, Omul e batran
imbracat in zdrente de ganduri si vise ucise de vicii.

Uneori... e prea tarziu cand ajungi la dezintoxicare.

Fata sucita caut prieteni

2010-02-22T21:57:00.000+02:00

Pentru ca am realizat ca prietenii mei isi vor lua zborul cat de curand de prin Iasi, m-am hotarat sa-mi caut noi prieteni care sa ma suporte.
CV-urile se depun pana cand vreau eu :)

gata...

2010-02-21T09:12:00.002+02:00

gata distracția. astăzi se întorc colegele de apartament, așa că voi fi nevoită să mă întorc la o viață plicticoasă. mnah... dacă trebuie trebuie. așadar, îmi voi savura ultima cafea de una singură... și voi asculta muzica mea cu volumul cât vreau eu de tare. aaa... și bună dimineața! :)

Dragă jurnal

2010-02-20T15:00:00.000+02:00

M-am revăzut cu Lavinia, după trei ani de când am terminat liceul. Arată foarte bine. A fost o întâlnire ciudată... M-am regăsit aceeași Lorena miserupistă din liceu, iar ea... aceeași. Nu am înțeles faza cu ”ai grijă cu blogul ăla, ce scrii acolo, mai degrabă ai scrie o poezie...” și alte câteva replici de genul acesta. Chiar nu am înțeles... Într-un fel... m-am bucurat că am revăzut-o, într-un fel nu. Mă amuz... vroia să purtăm discuții relevante și ne-banale... Ce poate fi relevant după trei ani de când nu ne mai cunoaștem?
În altă ordine de idei, a fost o seară faină, iar cozonacul e fenomenal :)

Eu, Jojo și Lavinia, clasa a 10-a, pe vremea când ne jucam de-a surorile.

Între actuală şi fostă

2010-02-18T15:11:00.000+02:00

Nu am să-mi explic niciodată de ce actualele au o problemă cu fostele şi chiar invers, de ce fostele au o problemă cu actualele.
Aseară am fost la cumpărături cu mama şi Dani, în Kaufland. Şi am dat peste prietena lui Bogdan; lucrează acolo. Nu am observat-o din prima. Mă simţeam privită, iar când am ridicat privirea dintre măsline şi mezeluri am dat de ea. Mă analiza, mă cântărea, mă sfida, mă... toate cele. Lucru care m-a amuzat foarte tare. Şi nu am putut să nu mă gândesc la faptul că, cel mai probabil, Bogdan i-a spus lucruri urâte despre mine. În orice caz, ca să fiu şi un pic răutăcioasă, nu e chiar aşa de grasă precum pare în poze şi chiar e drăguţă. Aşa că Bogdan poate să o poarte sănătos! O chestie am de comentat. Nu ştiu care anume este motivul pentru care a rămas în Botoşani după terminarea liceului, dar tare fraieră a fost că nu a plecat la facultate. Şi-atât!
Alte treburi între foste şi actuale? Fostele mereu îşi vor băga nasul, măcar un pic, doar ca să simtă mirosul. Apoi, actualele mereu se vor considera mai presus decât fostele.
În altă ordine de idei, recunosc că am o problemă cu fosta, cum de altfel sunt sigură că şi ea are o problemă cu mine. Poate e o chestie total imatură, dar cred că este firească. Şi oricât de mare şi tare mă voi da că am trecut peste, nu va fi niciodată aşa cu adevărat. Este firesc. Aşa cum nu mi se par normale prieteniile, amiciţiile între foşti iubiţi.
Habar nu am cu ce să ilustrez postarea asta. Singura chestie care mi-a venit în cap e o piesă de la No Doubt. Aşa că, asta să fie! :)

Din interior

2010-02-18T12:53:00.000+02:00

Movi mi-a pasat o leapşă :) Aşadar mă supun şi vă mărturisesc că:

*cel mai de preţ lucru: este amintirea! Amintirile se adună şi nimeni nu ţi le poate fura.
* când sunt supărată: îmi sun prietenii: Jojo, George şi diriga

* Mi-am petrecut cea mai frumoasă vacanţă: la mare, anul trecut, împreună cu fratele şi iubitul meu, şi o droaie de copii năuci
*când vreau să mă relaxez: ies la o plimbare, la cumpărături prin sh-uri sau fac o baie fierbinte
*alt loc unde aş trăi: nu mă imaginez în altă parte, cu toate că simt că încă nu mi-am găsit locul
*cea mai fericită am fost/sunt: la aniversarea de 19 ani, când am avut aproape de mine o gaşcă de oameni dragi
*nu spun nu propunerii: de a ajuta pe cineva

*mă feresc: de oameni aiurea
*am emoţii când: trebuie să vorbesc în faţa unui public

*Regret că nu am făcut: :)) regret că n-am bătut-o măr pe Andreea, una dintre colegele de apartament, cea mai crizată şi mai nesuferită dintre toate (nah, că am spus-o!)
*Nu aş renunţa niciodată la: mine şi la nebunia mea
*cel/cea mai bun/a prieten: Jojo, George şi diriga
* mă enervez: foarte repede şi îmi trece la fel de repede
* o zi perfectă: este aceea în care nu sunt stresată.

Pasez leapşa Andreei (A.D), Ştefan (Steven Deamon) şi atât :))

Prieten e acela . . .

2010-02-16T23:21:00.001+02:00

Prieten e acela care mă sună să mă întrebe "Ce faci, broască?"
Prieten e acela care îmi spune "Fată, eşti nebună"
Prieten e acela care mă întreabă "Cum mai eşti?"
Prieten e acela care îmi spune că totul va fi bine
Prieten e acela care îmi trimite mesaj şi-mi spune că mă îmbrăţişează.
Prieten e acela care-şi face timp o oră pe săptămână să vină să mă vadă.
Prieten e acela care-mi spune să rezist

Şi lista asta de lucruri mărunte ar putea continua, dar mă rezum la a spune doar că EI SUNT PRIETENII MEI.
Şi îi iubesc şi mă îngrozeşte gândul că timpul trece!

Să zâmbim!

2010-02-13T14:18:00.003+02:00

Cele 5 secrete ale unei femei fericite 1) Este important sa gasesti un barbat care sa imparta cu tine responsabilitatile si treburile din casa si sa aiba un serviciu foarte bun. 2) E important sa gasesti un barbat vesel, caruia ii place sa danseze, sa se plimbe si sa te faca sa razi. 3) E important sa gasesti un barbat tandru, de care poti depinde afectiv fara sa te subordoneze si, in plus, sa nu te minta. 4) E important sa gasesti un bun amant, care sa stie sa faca sex cu tine. 5) Este FOARTE, dar FOARTE IMPORTANT, ca acesti 4 barbati sa NU se cunoasca intre ei.

Pentru că-mi amintește de clipe plăcute

2010-02-12T14:59:00.000+02:00

Întrebările sunt durerea mea

2010-02-12T00:20:00.000+02:00

Este ciudat. Am început să scriu pe blogul ăsta doar din dorința de a publica undeva scriiturile mele (poezioare, proze scurte), iar acum realizez că l-am transformat într-un soi de jurnal. Un lucru care nu pot spune că îmi place, dar nici că-mi displace. Nu-mi explic nevoia de a mă adresa cuiva. Mă gândesc și la jurnalele pe care le țineam în copilărie și adolescență. Erau scrise pentru a fi citite, nicidecum nu erau ceva intim, doar al meu. Acum fac un lucru extrem. Mă expun, așa cum sunt, în fața tuturor, deși sunt o persoană sensibilă și foarte vulnerabilă. Asta mi se pare o contradicție amuzantă chiar.
Sunt singură acum în apartamentul pe care-l urăsc. Îi mulțumesc lui Alex că mi-a ținut companie vreo două ore, chiar dacă a fost virtual. Nu am chef de dormit, nu am chef de filme, baie am făcut, de mâncat, am mâncat. Mi-a mai rămas să scriu. De ce am renunțat la poezie, din nou? De ce Ștefan a putut să mă determine să aduc din nou cuvântul în viața mea, iar acum, l-am pierdut din nou? Am și răspuns. Pentru că nu mulți apreciază, nu mulți înțeleg. Bogdan era genul de persoană care mă inhiba. Nu a acceptat niciodată manifestările mele lirice. Îmi spune că ”am stări” sau că ”vorbesc din cărți, iar viața nu-i așa”. Tare mult mă întrista asta. Și totuși am stat cu el 3 ani? De ce?
Daniel apreciază ce fac, dar nu înțelege. Caută înțelesuri care nu sunt, ceea ce nu ar fi un lucru rău, dacă nu m-ar secătui cu întrebări, cu suspiciuni. Deși m-am străduit să-i explic că realitatea, uneori, chiar nu are treabă cu ceea ce scriu, el nu înțelege. El este pragmatic. Vrea înțelesuri concrete și, eventual, care să-și găsească un corespondent în realitate. Sunt sigură că dacă va citi aceste rânduri îmi va spune că vrea să ne despărțim, pentru că el nu vrea să fie un obstacol pentru mine, în nici un sens.
Și încă îmi doresc să scriu. Încă îmi doresc să pot să fug în lumea mea frumoasă, chiar dacă era mereu învăluită în fum de țigară și avea aromă de cafea nocturnă.
Îmi amintesc cu drag cum nu dormeam nopți întregi și scriam cu disperare. Storceam fiecare strop de durere din mine și... Doamne! cât de frumoasă era durerea mea, cât de dulce, cât de mult îmi plăcea... Acum, oricâtă durere aș aduna, îmi pun doar întrebări. Doar asta mă macină. întrebările...
Atât...

Problema e la mine

2010-02-10T02:11:00.000+02:00

Sunt o ființă prea dificilă și prea sucită ca să pot avea o relație, de orice gen ar fi ea, normală. Abia acum pot să o recunosc. Da. Nu e vinovată mama pentru că eu am făcut nu știu ce, nu e vinovat Dani că eu mă simt nu știu cum, nu e vinovată Andreea că eu sunt o persoană rece. Pur și simplu, m-am schimbat de-a lungul timpului încât am ajuns într-un punct în care să nu mă pot recunoaște. Prima fază a fost negarea, apoi am aruncat vina asupra altora, dar nu e așa. O foarte mare parte din vină o port eu și numai eu.
Am citit adineauri câteva rânduri și respectiva persoană avea dreptate. Eu sunt de vină.

Lăsând problemele mele deoparte. Mi-aș dori foarte mult să pot organiza campania ”le s do it Romania!” la nivel de Botoșani. Dacă sunteți interesați lăsați-mi un mesaj. Eu deja m-am apucat de recrutări. E adevărat că toți spun da. Dar eu știu foarte bine că doar unul din zece oameni care au spus da este cu adevărat interesat și chiar va face ceva. Așadar, eu vă aștept oricum.

Leapșă muzicală

2010-02-08T14:56:00.000+02:00

Andreea mi-a pasat o leapsă, pe care am primit-o cu întârziere. Dar mai bine mai târziu, decât niciodată :) (trebuia să spun și eu asta, o aud prea des). Așadar trebuie să ”alfabetizez” muzica.
Anathema
Ăia
Beirut
Cranberries
Damien Rice
El Negro
Franz Ferdinand
Gathering
HIM
Ingrid Michaelson
Jason Mraz
Killers
LSD
Moloko
Negramaro
Offspring
Paolo Nutini
Raf
Sandi Thom

Ștefan Hrușcă :)
Thievery Corporation
Țapinarii
U2
Vița de Vie

Weezer
Xzibit
Yes
Zdob și Zdub

Leapșa merge mai departe la Andrei
George și Matei.